Autor: Maftei Mihai
Si
Bolos Nicoleta
Mergand si visand la adierea vantului de primavara
Privind in parti si inaintea mea
Vad zarea ce ma pierd cu o privire in ea.
Uitandu-ma atent in jurul meu
Si privind inauntrul lucrurilor si fiintelor
Vad ceea ce numai eu pot vedea..
Ceva special in lucruri obisnuite
Vad ceea ce oamenii sunt pe interior
Ceea ce nimeni nu poate vedea
Ci doar visa cu ochii deschisi.
Vad lumina zilei mai presus de toate
Privesc inainte si ma inchid in ganduri.
Privind atent la orice lucru care e ceva obisnuit
Vad acel ceva special, nu banl, ceva anormal.
Ma gandesc “ oare chiar e adevarat?”
Privesc in sus in jur si imi aplec capul in jos
Ma pierd in cuvintele ce nu le mai pot explica,
Imi continui drumul dar nu ma pot relaxa.
Gandul imi sta numai la realitate,
Inchid ochii, ii deschis si ma trezesc iar ca-n vis
Nu imi pot explica vederea mea,
Nu pot sa magandesc la altceva,
Adevarul e acesta dar nu il pot analiza..
Inchid ochii si merg in continuare.
Ma gandesc “oare de ce ma doare?”
Nu mai pot realize ce s-a intamplat in mintea mea
Dar am vazut ceva special,
Am vazut ceva ce poate nu multi pot vedea..
Am vazut adevarul cu ochii deschisi
Si ma minunez ce poate vedea un om simplu..
Dar stiu ca ce a fost,ce este si ce va fi,
E doar alt mister care trebuie aflat…
Cu fiecare pas,cu fiecare drum,
Parca sunt tot mai aproape
De ceea ce vreau eu sa fiu…
Intr-o buna zi stiu ca voi fi,
Si voi avea un scop
Voi fi atunci mai sus decat un strop de ploaie
Dar tot ce stiu e ca pe aceasta foaie
Asternut-am aste randuri…
Sa vezi, sa crezi si sa intelegi
Ce e viata prin ochii altei personae…
Ce inseamna sa privesti cu adevarat
Si sa vezi ce inseamna viata cu adevarat!
